Dune. Cruciada mașinilor

LEGENDELE DUNEI – CARTEA A II-A Au trecut mai bine de două decenii de la aventurile din Jihadul Butlerian. Cruciada împotriva roboților gânditori nu s-a oprit nicio secundă în tot acest timp, dar Serena Butler și Irbis Ginjo, liderii oamenilor, au avut parte doar de victorii minore. Combatanții conduși de Jool Noret se transformă într-o castă de luptători de elită, o adevărată armă împotriva dominației mașinilor. Aurelius Venport și Norma Cenva sunt pe punctul de a realiza cea mai importantă inovație tehnologică din istoria omenirii. Iar departe, pe Arrakis, o planetă căreia nimeni nu-i acordă prea multă atenție, Selim și războinicii lui pornesc pe calea care îi va transforma în fremenii ce vor schimba cursul istoriei. „Trei tinere cu ochi strălucitori, în robe albe tivite cu stacojiu, ca și cum marginile le-ar fi fost înmuiate în sânge, o însoțeau pe stareță în prezența Serenei. Femeile gărzi de corp erau înalte și musculoase, cu chipuri liniștite, ca dăltuite-n piatră. Capetele le erau acoperite de glugi dintr-o plasă fină, țesută cu fir de aur. Fiecare dintre ele avea tatuat, deasupra sprâncenei stângi, un mic simbol al Jihadului Butlerian. Cu paisprezece ani în urmă, când comandantul Jipolului descoperise pentru prima oară loialiști ai lui Omnius complotând în secret împotriva Serenei, Iblis înființase un corp special de gărzi feminine care s-o protejeze pe Preoteasa Jihadului. «Serafimii» ei erau, totdată, niște amazoane războinice și vestale, însoțitoare alese cu grijă, desemnate de Marele Patriarh să se ocupe de tot ce i-ar fi trebuit Serenei. Livia Butler mergea destul de repede ca să fie cu un pas înaintea celor trei serafimi. Serena se îndepărtă de altarul fiului ei, zâmbi și o sărută protocolar pe obraz pe bătrână.“