Pavilionul de lotus

Poeme „Trauma nu e frumoasă, nici excepțională și nu oferă coerență. Să scrii despre traumă nu e vindecător, nici eliberator, nu e nici măcar o formă de a deveni mai puternică. Este, însă, un proces al spunerii directe, «un crivăț izbitor», care adună în rafale multă furie și multă compasiune. Debutul Anastasiei Fuioagă te așază cu picioarele pe asfaltul urban încins, în corpul descompus și în mintea precisă ale unei adolescente pentru care intimitatea înseamnă abuz, iar mâinile înseamnă palme. Pavilionul de lotus ridică la rece această întrebare: Ce poți să faci când nu poți să faci nimic?” (Teona Farmatu) „Pavilionul de Lotus este o istorie a sinelui, o hartă a suferinței, a fricii și a disoluției trasată în scopul regăsirii. Un cadru grafic al tuturor rănilor și al violenței. Inconfortabil pentru unii, dar atât de revendicator pentru cei reduși la tăcerea care de atâtea ori apără agresorul. Un spațiu al confortului și imposibilității uitării unde, fără nicio perspectivă care să spargă paradigma, pârghiile de control amplifică automatismele și devin ecouri de suferință, formează efecte în cascadă și lasă în urmă doar «gropi de gunoi» în flăcări. Cine ești atunci când orice nevoie îți este anulată? Cine devii când, drept act final de iubire, alegi să trăiești?” (Mădălina Căuneac)