Așa erau timpurile

Antologie și note de Dorin Onofrei „Am învățat că toate lucrurile trebuie făcute aici și acum, că nu ai dreptul să amâni nimic, că nu ai dreptul să spui „lasă că voi face la anul”. Acest „la anul” s-ar putea să nu vină niciodată. Și nu-i vorba doar de proiecte mari, grandioase, planuri de viitor, e vorba de chestii micuțe, să spui cuiva te iubesc, să spui mulțumesc. Mulțumescul spus la timpul potrivit este una dintre lecțiile pe care le-am învățat de la această boală.” Viorel Mardare (Posmotrel) „Viorel Mardare scria rar. Scria încet, măsurat. Avea simțul cuvintelor. Pregătea orice text ca pe o întâlnire – îI pieptăna cu gramatica (era pedant, mai ales Ia punctuație!) și îl parfuma cu ironie. Scrierile lui sunt o cronică vibrantă a primelor două decenii ale mileniului nostru, o frescă reprezentând vicii și virtuți, o satiră cu suflet, o iubire albastră «cu svarca varită din armatură pe tabla» vieții noastre. Viorel Mardare este o combinație uimitoare: pe de o parte, tranșant, fără compromisuri, iar pe de altă parte, plin de culori vii și optimism. Taie în carne vie și tămăduiește în același timp. Ca vinul bun, el trebuie gustat cu capul limpede, cu sorbituri mici, savurând aroma fiecărei figuri de stil, originalitatea fiecărei observații, sensul fiecărui semn de punctuație.” (Marcel Spătaru) ea.md – „Așa erau timpurile”. Moștenirea lui Viorel Mardare pentru o țară care nu se mai schimbă Radio Europa Liberă Moldova – „Eu nu credeam că există atâta dragoste în jur” ea.md – „Așa erau timpurile” – o doză de umor și înțelepciune rămase de la maestrul Viorel Mardare Așa erau timpurile, de Viorel Mardare (Posmotrel), la Librăria din Centru