Cenzurat

Viața românilor înainte de 1989 în note informative, rapoarte ale Securității, planuri de supraveghere a populației și, între acestea, supraviețuirea. „Un puternic vaccin împotriva nostalgiei, necesar celor care vor să înțeleagă — sau au ales să uite — cum se trăia în România ceaușistă. În cele patru sute de pagini de documentare riguroasă, Daniela Rațiu compune o frescă tulburătoare a cotidianului comunist, dominat de teroare în toate formele ei. Dar cartea face mai mult decât să reconstituie: scoate la lumină forța interioară a celor care au transformat frica în rezistență. Este încă o dovadă că istoria nu ar trebui spusă de învingători, ci de supraviețuitori. Prin interesul constant pentru temele definitorii ale Europei de Est, Daniela Rațiu se conturează ca o Svetlana Aleksievici a României.” TATIANA ȚÎBULEAC „În acest volum, Daniela Rațiu desenează o hartă cvasi-completă a represiunii și controlului exercitate de regimul comunist, prin intermediul Securității, asupra tuturor categoriilor de cetățeni ai României socialiste. Un control care afectează cotidianul fiecărui român și în contextul căruia acțiunile simple, gândurile cele mai obișnuite, consemnate în scris sau formulate cu voce tare, devin gesturi riscante, ce pot avea consecințe grave pentru indivizi și familii. În ultimă instanță, sugerează Daniela Rațiu, fiecare zi în care un cetățean al României socialiste reușea să supraviețuiască psihologic permanentei hărțuiri exercitate de regim echivala cu un act de rezistență.” ALINA PAVELESCU „Cartea Danielei Rațiu este un veritabil act de memorie. O memorie documentată, precisă, incomodă. Cenzurat nu vorbește doar despre un regim politic, ci despre un mecanism care a ciuntit vieți, destine, reflexe. Despre cum frica a devenit normalitate și supraviețuirea — strategie. Într-o vreme în care nostalgia comunistă e tot mai agresivă, în care chiar și democrații care păreau solide se clatină sub tiranii, această carte este necesară. Nu pentru a rescrie trecutul, ci pentru a-l înțelege. Și pentru a nu-l repeta.” (Ramona URSU)