Levantul

Cetitor sau cetitoare (vâj bătrân sau domnişoară) Ce-n lumină de opaiţ mă ceteşti în astă seară Năzuind să afli taina marelui Ampotrofag, A lui Languedoc i proci, dac-ai şti cât mi-eşti de drag! Crede, nu ştiu opul ista, epopeea de alviţă Ce ţi-am pus-o între mânuri, domnişor sau copiliţă, Dă ce lupt s-o-nchei, când poate nu-i decât o nălucire: Nice glorie-mi aduce, nice bani şi nici mărire Şi nu ştiu, nu ştiu, mă crede, dacă duce undeva. Mă silesc să sap un templu în o stâncă de halva, Bombonele, mieji de nucă pun pe el ca pe-o colivă Năzuind să fie totuşi un palat. Fii milostivă, Gingaşo, şi ia din carte numai cât e pentru tine.