Refugiul timpului

Traducere de Mariana Mangiulea Jatop Într-o clădire înconjurată de flori de nu-mă-uita, Gaustin, misteriosul personaj al romanului Refugiul timpului, deschide prima „clinică a trecutului”, un loc unde bolnavii de Alzheimer să-și aline suferința. Camerele acestei clinici neobișnuite reproduc detalii din trecut care le îngăduie pacienților să retrăiască momente preferate din tinerețe, să recupereze scene demult pierdute datorită unor clipe care, cândva, le-au marcat viața. Asistentul lui Gaustin, vocea care-i spune povestea, e însărcinat să găsească recuzita acestui refugiu: obiecte din trecut, mobilă din anii 1960, nasturi din 1940 sau parfumuri uitate. Treptat, aura acestui adăpost crește, el începe să fie căutat și de oameni sănătoși, care încearcă să uite de prezent și să se retragă în scene din propria istorie, ba chiar națiuni întregi se îndreaptă către iluzia unor vremuri mai bune îngropate în straturile memoriei. „Gheorghi Gospodinov este un scriitor unic… Nimeni altul nu poate armoniza în același text o idee stranie, o fantezie minunată și o scriitură fără cusur.”- Olga Tokarczuk „O terapie fără precedent care testează puterea de vindecare a nostalgiei, un roman provocator care-și merită locul alături de literatura lui Kafka.” – Publishers Weekly „Poate că în viața de zi cu zi amintirile nu ne apără de haos, dar orice e posibil în fantezia lui Gospodinov.” – World Literature Today „O carte în care timpul dispare și reapare în forme neașteptate. O satiră, dar și un roman înțelept și delicat.” – The New Yorker „Romanul meditativ al lui Gospodinov nu este atât o operă literară realistă, cât o alegorie pe marginea pericolelor explorării trecutului.” – Kirkus Reviews